joi, 21 aprilie 2011

Povară

Absolut dar absolut toţi la un moment dat am avut cam aceeaşi poveste... Căci viaţa pentru mine e un déjà vu de la un timp în colo. De căte ori aveţi o frământare care aţi mai avut-o? De câte ori sunteţi pus în aceeaşi situaţie dificilă şi e la fel de greu să iei decizia chiar dacă în prealabil şti cu precizie care sunt urmările? În cocluzie prin situaţia prin care am trecut ştiu că aţi trecut şi voi. Un prieten foarte de încredere, în aparenţă (între prieteni nu sunt toate mereu roz fără certuri prietenia nu e întreagă după mine), la o ceartă mai aprinsă să-i spui "Ai pierdut un prieten!" se întâmplă dar răspunsul nu cred că puteţi să-l ghiciţi! "Cred că am pierdut o povară!" Nervi mei au atins apogeul maxim ceea ce m-a determinat să apăs butonul roşu al telefonului pentru a nu grăi ceva care m-ar putea face ulterior să regret. Viaţa rezervă fiecăruia dintre noi provocări pe măsura peste care trebuie să trecem fără a ne enerva pentru că nu are nici un rost, câştigul la nervi e mai departe decât dacă eşti calm, ce.i drept nu întotdeauna reuşeşti. Dar merită să încerci. Uneori ţi-ai da ani buni din viaţă pentru doar câteva clipe... Aşa că trebuie să fim mai grijulii în primul rând cu noi şi evident că şi cu ceilalţi.

vineri, 8 aprilie 2011

De ce iubim femeile? Mircea Cărtărescu e în măsură să ne explice!

 “Iubim femeile pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun “te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.”

marți, 5 aprilie 2011

Clasa a-VIII-a

Cu siguranţă că titlul vă inspiră o poveste hazlie din timpul orelor, nostalgia celor 4 ani de gimnaziu care au trecut şi după care plâng(nu că nu ar fi aşa dar am să vorbesc şi despre asta ulterior),  dar eu am ales o povestă mult mai hazlie care cred că o să ridice semne de întrebare. Cu o zi în urmă câteva fete din clasă au hotărât ca în ziua următoare să înceapă să joace un joc din copilărie arhicunoscut coca. Sincer nu ştiu ce le-a apucat dar îmi amintesc că în urmă cu ceva ani buni şi eu săream în jurul elasticului, probabil că primăvara, sau contemplaţia asupra celor din ciclul primar care mai sar coarda... În orice caz în prima pauză am urmărit cum săreau, ba chiar am imortalizat cu telefonul momentul după cum vedeţi. Dar în a doua pauză nu am mai rezistat tentaţiei şi m-am alăturat şi eu, din păcate nu a avut nimeni instinctul de a îmi face şi mie o poză, sau poate că da şi le ţine ascunse... O zi frumoasă, mult soare şi nişte sărituri sublime. Oare la liceu cum o să ne amintim despre aceste momente ? Eu de multe ori mă gândesc că în scurt timp mă voi despărţi de şcoala, pe care am început pe zi ce trece să o îndrăgesc din ce în ce mai tare, sunt foarte emoţionat când mă gândesc la pasul pe care trebuie să îl fac. Sper că totul va fi bine... Voi ce ziceţi când aţi sărit ultima dată coarda, coca?...

miercuri, 30 martie 2011

Un drum la bibliotecă

Buna seara dragii mei. În această seară am să vă povetesc un nou episod din viaţa mea. Merg şi eu la bilbiotecă, -ca un cititor eminent ce sunt-  urc scările delectându-mă cu o expoziţie foto extraodinară şi intru în "camera cu cărţi". Ce găsesc acolo? Cărţi, pe lângă? Bibliotecare, pe lângă?... punctul culminant un televizor, care funţiona, din păcate nu rula pe programul Tvr Cultural. În fine, am rugat pe una dintre doamnele de acolo să mă ajute să-l găsesc pe Camil Petrescu, mda... şi mi-a arătat rafturile cu literatură românească. Mda, mi-a arătat carul cu fân şi eu căutam acul...  Ce mai contează m-am dus să-l găsesc pe dramaturg. După vreo căutare de 10 minute l-am trădat cu Caragiale nu pentru că imi era mai simpatic dar mă grăbeam. Mă duc să îmi înregistreze cartea, în grup de 4 îl urmăreau pe Pepe pe pro tv. Ce comentarii litarare mai vreţi? Să vedeţi acolo dezbateri depsre despărţirea cuplului monden. Îmi era şi milă să le deranjez ştiind ca există riscul să îsi piardă ideea, mda. Mi-a înregistrat cartea şi am pornit spre casa. Oare cât primesc pentru asta?...

marți, 29 martie 2011

Nichita Stănescu

Salutări şi scuze că nu am mai postat demult, dar sunt foarte ocupat şi nu prea am timp de calculator.
Vremea asta ciudată ajută şcoala să-mi stoarcă toate puterile. Nopţi nedormite, vise infricăşătoare, telefoane stranii... Prea multe pentru un suflet. Vine aniversarea onomastică a patronului spiritual a şcolii la care studiez, Nichita Stănescu, născut pe 31 martie 1933 şi trecut în nefiinţă în 13 decembrie 1983. Dacă fizic ar mai exista ar fi înplinit 78 de ani. Oare ce subiecte ar mai avea de transpus în versuri în ziua de azi? Oare ar fi mulţumit de evoluţia omenirii?... Sau nu?...  Sincer părerea mea este că nu ar fi prea mulţumit, poate greşesc, -m-aş bucura-  sau nu, în orice caz nu sunt prea mulţi poeţi contemporani pe piaţă. Clasicii rămân la putere. Va-ţi gândit vreodată? 

marți, 8 martie 2011

8 Martie

În primul rând ţin să le urez tuturor doamnelor şi domnişoarelor un călduros la mulţi ani! O zi foarte specială ar trebui să fie... dar în timp a devenit o zi foarte comercială. La fiecare colţ auzi strigânduse "Hai la flori băiatu cele mai ieftine", de prost gust dar noi am făcut-o în timp să fie aşa clasând caudourile de natură materială pe primul plan, sentimente fiind uitate şi considerând că nu sunt importante. O viaţă comercială trăim în acest secol, din multe puncte de vedere. E mai bine aşa? Voi ce credeţi?

luni, 7 martie 2011

Alex Velea

Cu toate că artistul avea mâna în gips, nu s-a ferit să se afişeze astfel la concertul din 6 martie din Gold Plaza. Concertul a început în jurul orei 19:15, aglomeraţie, ţigănime, îmbrânceli să nu credeţi că au lipsit, au fost în formă ca la orice concert. În rest ce să spun? spre nefericirea fetelor din cauza gipsului, tricoul a stat pe Alex de la începutul prestaţiei până la sfărşit, cu siguranţă multe aşteptau să-i vadă abdomenul. După show a rămas pentru a semna autografe fanilor, şi pentru a poza cu ei. Mie sincer nu mi.a prea plăcut concertul... Vouă? 

Poza preluată de pe: ZMENTA